NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

niprálă (ni-pra-) s. f., g.-d. art. niprálei; pl. niprále

niprálă s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. niprálei; pl. niprále

NIPRÁLĂ s. v. lupin.

niprálă (niprále), s. f. – Plantă (Lupinus luteus). Origine necunoscută.

NIPRÁLĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze digitate și cu flori galbene, plăcut mirositoare. /Orig. nec.

niprală f. plantă mult cultivată mai cu seamă în terenuri nisipoase ca îngrășământ viu (Lupinus luteus). [Origină necunoscută].

niprálă f., pl. e (cp. cu ngr. lupinári, a.l.). O plantă leguminoasă papilionacee care se cultivă pin locurile nisipoase ca îngrășămînt viŭ (lupinus lúteus). V. slonecĭnic.

NIPRÁLĂ s. f. Plantă furajeră, folosită și ca îngrășământ verde, din familia leguminoaselor., înaltă de 80-120 cm, cu frunze palmat-compuse și cu flori galbene (Lupinus luteus); are fructe păstăi, cu semințe turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase.