Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru niobiu

NI├ôBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenu╚Öiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer ╚Öi la ac╚Ťiunea agen╚Ťilor chimici. [Pr.: ni-o-] ÔÇô Din fr. niobium, germ. Niobium.
NI├ôBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenu╚Öiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer ╚Öi la ac╚Ťiunea agen╚Ťilor chimici. [Pr.: ni-o-] ÔÇô Din fr. niobium, germ. Niobium.
NIÓBIU s. n. Element chimic rar, cu caracter metalic, de culoare cenușie.
ni├│biu [biu pron. biu] (ni-o-) s. n., art. ni├│biul; simb. Nb
ni├│biu s. n. (sil. ni-o-) [-biu pron. -biu], art. ni├│biul; simb. Nb
NIÓBIU s. (CHIM.) columbiu. (~ este un element chimic.)
NI├ôBIU s.n. Metal rar, dur ╚Öi maleabil, de culoare cenu╚Öie; columbiu. [Pron. ni-o-biu. / < fr. niobium, germ. Niobium, cf. Niobe ÔÇô personaj legendar].
NIÓBIU s. n. metal rar, dur și maleabil, alb-cenușiu, lucios, foarte rezistent; columbiu. (< fr. niobium)
NI├ôBIU n. Metal rar, dur, cenu╚Öiu-deschis, lucios, foarte rezistent la coroziune, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea o╚Ťelurilor inoxidabile ├«n electrotehnic─â, ├«n radioelectronic─â etc.; columbiu. [Sil. ni-o-] /<fr. niobium, germ. Niobium
* ni├│bi┼ş n. (d. numele zei╚Ťe─ş Niobe). Chim. Un metal monovalent.
NIOBIU s. (CHIM.) columbiu. (~ este un element chimic.)
Nb, simbol chimic pentru niobiu.
NI├ôBIU (< fr. {i}; {s} n. pr. gr. Niobe) s. n. Element chimic (Nb; nr. at. 41, m. at. 92,906, p. t. 2.470┬░C, p. f. 3.300┬░C, gr. sp. 8,6), metal rar, cenu╚Öiu-alb, lucios, foarte rezistent la aer ╚Öi la ac╚Ťiunea agen╚Ťilor chimici. Formeaz─â combina╚Ťii ├«n st─ârile de valen╚Ť─â 3, 4 ╚Öi 5. ├Än natur─â de se g─âse╚Öte asociat tantalului ├«n diferite minerale (piroclit, loparit ╚Ö.a.). Se utilizeaz─â la fabricarea o╚Ťelurilor speciale, inoxidabile ╚Öi anticorosive. A fost descoperit (1801) de britanicul C. Hatchett ╚Öi redescoperit (1844) de chimistul german H. Rose. Din 1950, poart─â numele actual. Sin. (├«nv.) columbiu.

Niobiu dex online | sinonim

Niobiu definitie

Intrare: niobiu
Nb simbol
niobiu substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: ni-o-biu
  • pronun╚Ťie: -b─şu