NINGẮU s. n. (Reg.) 1. Ninsoare mare, bogată. 2. Luna decembrie. – Ninge + suf. -ău.

NINGẮU s. n. (Reg.) 1. Ninsoare mare, bogată. 2. Luna decembrie. – Ninge + suf. -ău.

NINGẮU s. n. (Popular) 1. Ninsoare mare. De la o vreme s-a oprit ningăul să-și tragă răsuflarea ș-apoi iar s-a pornit spornic, potopind lumea de fulgi. V. ROM. noiembrie 1953, 103. Dă dumnezeu un ningău și un viscol ca acela... și se face așa de frig de mai că crepa și lemnele de ger. MARIAN, O. I 274. 2. Nume popular dat lunii decembrie.

ningắu (reg.) s. n., art. ningắul

ningău s. n., art. ningăul

NINGĂU s. v. decembrie.

ningău m. 1. ninsoare: furtune cu ningău POP.; 2. luna ninsorilor, numele popular al lui Decemvrie.

ningău s. v. DECEMBRIE.