NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. nine.

NINEÁCĂ s. f. v. neneacă.

NENEÁCĂ s. f. (Reg. și fam.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. nine.

NINEÁCĂ s. f. v. neneacă.

NENEÁCĂ s. f. (Familiar, mai ales în Mold.) Termen cu care se adresează un copil mamei sale; mamă. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. SADOVEANU, N. F. 9. Bine-ți șede mitropolit unde-i neneacă-ta să te vadă! CREANGĂ, A. 137. Mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. ◊ Expr. Trai neneacă cu banii babachii v. babacă. – Variantă: nineácă (ALECSANDRI, T. I 119) s. f.

NINEÁCĂ s. f. v. neneacă.

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

neneácă s.f., g.-d. art. neneácăi / neneáchii

NENEÁCĂ s. v. mamă.

neneacă (nineacă) Mold. 1. mamă: neneaca cu bucurie dorința îi împlinia NEGR. [Turc. NENÈ, mamă, soră mai în vârstă, frate, bunică (despre acest amestec al gradelor de rudenie, v. dadă); românește, vorba a fost influențată, cât privește finala, de sinonimul maică (cf. babacă)].

nineacă f. V. neneacă: o nineacă cu două fete AL.

neneácă (Munt.) și nineácă (Mold.) f., pl. ecĭ (rut. nénĭka, mămucă, d. nénĕa, mamă; rus. neánĭka, d. din nĕánĕa, dădacă; ung. néne, țață, néniko, soră maĭ mică; turc. nené, niné, mamă; ngr. nánni, mătușă; alb. nană, mamă. V. nenea, nană). Rar. Mamă. Chef, neneaco, cu baniĭ babachiĭ, vorbă glumeață adresată unuĭa peste care a dat un chilipir neașteptat. – Și nineĭa, pl. eĭ. V. nun.

nineácă și ninéĭe V. neneacă.