Dicționare ale limbii române
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A nimici, a distruge; a zădărnici. Așa, orice mărire nimicnicită piere! ALEXANDRESCU, P. 27. Mircea-vodâ... a nimicnicit legislația numitului sultan. GORJAN, H. IV 231. 2. Refl. A decădea. Oracolu slăvit Cu totul s-a nimicnicit. DONICI, F. 76.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
nimicnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimicniceáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
NIMICNICÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A NIMICNICÍ ~ésc tranz. înv. 1) A face de nimic. 2) v. A NIMICI. /nimic + suf. ~nici
- sursa: NODEX 2002
- permalink
nimicnicì v. a nimici: orice mărire, nimicnicită piere GR. AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
nimicnici vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
nimicnicit dex
Intrare: nimicnici
nimicnici
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a
Intrare: nimicnicit
nimicnicit
participiu