nimicnici definitie

10 definiții pentru nimicnici

NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A nimici, a distruge; a zădărnici. Așa, orice mărire nimicnicită piere! ALEXANDRESCU, P. 27. Mircea-vodâ... a nimicnicit legislația numitului sultan. GORJAN, H. IV 231. 2. Refl. A decădea. Oracolu slăvit Cu totul s-a nimicnicit. DONICI, F. 76.
nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă
nimicnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimicniceáscă
NIMICNICÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
A NIMICNICÍ ~ésc tranz. înv. 1) A face de nimic. 2) v. A NIMICI. /nimic + suf. ~nici
nimicnicì v. a nimici: orice mărire, nimicnicită piere GR. AL.
nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.
nimicnici vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.

nimicnici dex

Intrare: nimicnici
nimicnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a