nimicitor definitie

10 definiții pentru nimicitor

NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. Care nimicește; distrugător. Bucuria mare... ca și o mare nefericire neașteptată... îl fac să exprime nimicitorul sentiment în fraze scurte, confuze. GHEREA, ST. CR. I 356.
nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre
nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre
NIMICITÓR adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, omorâtor, ucigător. (O substanță nimicitoare.) 3. v. pustiitor.
Nimicitor ≠ creator
NIMICITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care nimicește; zdrobitor; distrugător; distructiv. /nimic + suf. ~tor
nimicitor a. care nimicește.
NIMICITOR adj. 1. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.) 2. distrugător, omorîtor, ucigător. (O substanță ~.) 3. distrugător, mistuitor, pustiitor. (Un incendiu ~.)

nimicitor dex

Intrare: nimicitor
nimicitor adjectiv