Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru nimicitor

NIMICIT├ôR, -O├üRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimice╚Öte; distrug─âtor. ÔÇô Nimic + suf. -tor.
NIMICIT├ôR, -O├üRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimice╚Öte; distrug─âtor. ÔÇô Nimic + suf. -tor.
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. Care nimicește; distrugător. Bucuria mare... ca și o mare nefericire neașteptată... îl fac să exprime nimicitorul sentiment în fraze scurte, confuze. GHEREA, ST. CR. I 356.
nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre
nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre
NIMICIT├ôR adj. 1. v. distrug─âtor. 2. distrug─âtor, omor├ótor, ucig─âtor. (O substan╚Ť─â nimicitoare.) 3. v. pustiitor.
Nimicitor Ôëá creator
NIMICITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care nimicește; zdrobitor; distrugător; distructiv. /nimic + suf. ~tor
nimicitor a. care nimicește.
NIMICITOR adj. 1. devastator, dezastruos, distructiv, distrug─âtor, pustiitor, ruin─âtor, (rar) pr─âp─âditor, (├«nv. ╚Öi pop.) pierz─âtor (├«nv.) d─âr─âp─ân─âtor, pustiicios, risipitor, ruinos. (Ac╚Ťiunea ~ a v├«ntului.) 2. distrug─âtor, omor├«tor, ucig─âtor. (O substan╚Ť─â ~.) 3. distrug─âtor, mistuitor, pustiitor. (Un incendiu ~.)

Nimicitor dex online | sinonim

Nimicitor definitie

Intrare: nimicitor
nimicitor adjectiv