nimicire definitie

2 intrări

18 definiții pentru nimicire

NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A distruge, a desființa, a prăpădi. Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163. În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72. Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300.
NIMICÍRE s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, desființare, prăpădire, exterminare. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281.
nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă
nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri
nimicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimiceáscă
nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri
NIMICÍ vb. 1. v. distruge. 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. v. masacra. 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. v. mistui. 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)
NIMICÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. masacrare. 3. distrugere, lichidare, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)
A nimici ≠ a crea
A NIMICÍ ~ésc tranz. A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a prăpădi; a distruge. /Din nimic
nimicì v. a preface în nimic.
nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.
NIMICI vb. 1. a devasta, a distruge, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ orașul.) 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. a distruge, a mistui, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)
NIMICIRE s. 1. devastare, distrugere, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ cetății de către dușmani.) 2. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ populației de către cotropitori.) 3. distrugere, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei și a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.)

nimicire dex

Intrare: nimici
nimici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nimicire
nimicire substantiv feminin