NIMEREÁLĂ s. f. Faptul de a nimeri. ◊ Loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere. – Nimeri + suf. -eală.

NIMEREÁLĂ s. f. Faptul de a nimeri. ◊ Loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere. – Nimeri + suf. -eală.

NIMEREÁLĂ s. f. (Mai ales în loc. adv.) La nimereală = după cum se nimerește, fără alegere, la întîmplare.

nimereálă (fam.) s. f., g.-d. art. nimerélii

nimereálă s. f., g.-d. art. nimerélii

NIMEREÁLĂ s. 1. v. potriveală. 2. v. întâmplare.

NIMEREÁLĂ f.: La ~ după cum se nimerește; la voia întâmplării; fără a discerne. /a nimeri + suf. ~eală

NIMEREALĂ s. 1. potriveală, potrivire, (pop.) brodeală. (A fost doar o ~ fericită.) 2. întîmplare, (Ban.) zgoadă. (A face ceva la ~.)