Dicționare ale limbii române

32 definiții pentru nimeni

NÍME pron. neg. v. nimeni.
NÍMENE pron. neg. v. nimeni.
NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.
NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.
NÍME pron. neg. v. nimeni.
NÍMENE pron. neg. v. nimeni.
NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.
NÍMENI pron. neg. Nici un om; nici o ființă. [Gen.-dat.: nimănui – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.
NÍME pron. neg. v. nimeni.
NÍMENE pron. neg. v. nimeni.
NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.
NÍMENI pron. neg. Nici o persoană, nici un om. Copilul se ridică și, fără să se uite la nimeni, porni pe uliță în sus. REBREANU, R. II 33. Mă cuprinde dor adînc de țară Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul. IOSIF, P. 22. Taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! COȘBUC, P. I 232. Nimeni nu o știa de unde este și cine este. NEGRUZZI, S. I 43. – Forme gramaticale: gen.-dat. nimănui și (regional) nimărui (ALECSANDRI, P.I 81), (învechit) nimului (GHICA, A. 728). – Variante: níme (HASDEU, R. V. 123, EMINESCU, O. I 55), nímene (CREANGĂ, A. 200, EMINESCU, O. I 55), nímenea (BENIUC, V. 59, SADOVEANU, P. M. 47, ANGHEL, PR. 7), (regional) nímine (RUSSO, O. 28) pron. neg.
nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia
nímeni/nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia
NÍMENI pron. (Munt. și prin Olt.) nimeric, (înv.) neștine. (~ să nu știe.)
Nimeni ≠ cineva
nímeni pron. – Niciunul. – Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui.
NÍMENI pron. neg. Nici o persoană. ~ altul. [Var. nimenea] /<lat. nemo, neminem
nime pr. Mold. nimeni: după el nime nu plângea. [Lat. NEMO].
nimeni pr. niciun om: n’a venit nimeni. [Lat. NEMINEM].
níme și nímea (ea dift.) pron. Rar. Nimenĭ.
nímeni (vest), nímenea și -rea (est.; ea dift.) pron. negativ m. sing., gen. al nimănúĭ și -rúĭ saŭ al lu nim- (vrom. némene[a] și neme, d. lat. nêmo, némisis, din ne, nu și hômo, hôminis, om; it. [Pistoia] nimo, cors. nimu, sard. nemus. Nimerea e un rest de rotacizm ca și oamerĭ îld. oamenĭ). Nicĭ un om: nimenĭ nu e absolut fericit. – Vechĭ și nimene, nimenile(a), nimerile(a), nimele(a). Azĭ (maĭ rar) și níme(a), în Banat și Olt. nima. Gen. vechĭ și nimunúĭ, -urúĭ, -ulúĭ și -ălúĭ. Azĭ (Munt. vest) și nimuluĭ.
NIMENI pron. (Munt. și prin Olt.) nimeric, (înv.) neștine. (~ să nu știe.)
FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le dă prea mult, nimănui destul (cât i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2.
MANN WIRD NIE BETROGEN, MAB BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.
NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM (lat.) nimeni nu are voie să nu cunoască legea – Adagiu din dreptul roman. Necunoașterea legii nu constituie o justificare a nerespectării ei.
NEMO IUDEX IN CAUSA SUA (lat.) nimeni nu este judecător în propriul său proces – Adagiu din dreptul roman. Nu poți fi imparțial în judecarea propriei cauze.
NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat.) nimeni nu-și iubește patria fiindcă este mare, ci pentru că este a sa – Seneca, „Epistulae”, 66, 26.
NEMO PRAESUMITUR MALUS NISI PROBETUR (lat.) nimeni nu este socotit vinovat dacă nu se dovedește (vinovăția) – Principiu de drept roman.
NEMO PROPHETA IN PATRIA SUA (lat.) nimeni nu este profet în țara sa – Luca, 4, 24.
RES NULLIUS (lat.) lucru al nimănui – Termen juridic desemnând un bun asupra căruia nu există drept de proprietate.
neica nimeni expr. (peior.) individ insignifiant.

Nimeni dex online | sinonim

Nimeni definitie

Intrare: nimeni
nimeni pronume negativ
nime
nimene
nimenea pronume negativ