NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f. Adept al nihilismului. ♦ (Adjectival) Privitor la nihilism; al nihilistului, de nihilist. Influențele formaliste și cosmopolite din literatura romînă au dus la o atitudine disprețuitoare, nihilistă, față de limba populară, față de vocabularul și structura ei gramaticală. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385.

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilíst s. m., adj. m., pl. nihilíști; f. sg. nihilístă, pl. nihilíste

NIHILÍST, -Ă adj. Referitor la nihilism, propriu nihilismului. // s.m. și f. Adept al nihilismului. [Cf. fr. nihiliste, rus. nighilist].

NIHILÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al nihilismului. (< fr. nihiliste)

NIHILÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de nihilism; propriu nihilismului. /<fr. nihiliste

NIHILÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al nihilismului. /<fr. nihiliste

nihilist m. 1. cel ce neagă toate; 2. pl. numele revoluționarilor ruși, partizani ai nihilismului.

* nihilíst, -ă s. (d. lat. nihil, nimica). Revoluționar, om care tindea să distrugă guvernarea țarilor ucizînd.