NIDÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Încuibare. 2. (Med.) Fixare a oului fecundat în mucoasa uterină. [Gen. -iei. / < fr. nidation, cf. lat. nidus – cuib].

NIDÁȚIE s. f. fixare a oului fecundat în mucoasa uterină. (< fr. nidation)

NIDÁȚIE (< fr.; {s} lat. nidus „cuib”) s. f. (La mamifere) Fixare a oului fecundat pe organul în care se va dezvolta în perioada gestației. În mod normal, n. se face în mucoasa uterină; excepțional, se poate produce și în afara ei, sarcina fiind extrauterină.