NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se folosește mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom cu fier și mangan care se întrebuințează la fabricarea rezistențelor electrice, avînd proprietatea de a rezista la temperaturi înalte.

nicróm (ni-crom) s. n.

nicróm s. n. (sil. -crom)

NICRÓM s.n. Aliaj de fier, crom și nichel. [< fr. nichrome, cf. ni(chel) + crom].

NICRÓM s. n. aliaj de nichel și crom, rezistent la temperaturi înalte. (< fr. nichrome)

NICRÓM n. Aliaj de nichel și de crom (cu adaos de fier sau de mangan), rezistent la temperaturi înalte, întrebuințat, mai ales, la fabricarea rezistențelor electrice. /<fr. nichrome

NICRÓM (< fr. {i}; {s} fr. ni[ckel] „nichel” + chrome „crom”) s. n. Aliaj pe bază de nichel cu crom (15-30%), siliciu (până la 1,5%), aluminiu (până la 3,5%), microadaosuri de pământuri rare, rezistent la temperaturi înalte (1.000-1.250°C). Se folosește la confecționarea rezistențelor electrice, a elementelor de cupluri termoelectrice etc.