NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

NICORÉTE, nicoreți, s. m. Nume dat mai multor specii de bureți (Agaricus).

nicoréte s. m., pl. nicoréți

nicoréte s. m., pl. nicoréți

NICORÉTE s. (BOT.) 1. (Tricholoma georgii) (reg.) burete-de-spin. 2. (Clitopilus prunulus) sălcioară.

nicoreáță (nicoréțe), s. f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscută. Cihac, II, 216, îl pune în legătură cu sl. niknoti „a încolți”. – Var. nicorete, s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus).

NICORÉTE ~ți m. Ciupercă comestibilă, cu pălărie groasă, albă-cenușie sau gălbuie. /Orig. nec.

nicoreáță, nicoréțe, s.f. (reg.) 1. soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, care crește pe ramurile și trunchiul copacilor. 2. numele unei ciuperci otrăvitoare.

nicoréte și -éț m. Est. Un fel de cĭupercă comestibilă (agáricus [cochleálus, Geórgii și prúnulus]).

NICORETE s. (BOT.; Tricholoma georgii) (reg.) burete-de-spin.

NICORÉTE s. m. (BOT.) Nume dat mai multor specii de bureți comestibili din genul Agaricus; cresc în pajiști, tufărișuri, în păduri de foioase luminoase și la marginea pădurilor. Au o importantă valoare alimentară.

Nicor, -a, -ă, -escu, -ești, -ete, -eța, -iciu, -ina, -iță v. Nicolae I B 3.