NÍCIUN, NÍCIO adj. pron. neg. (antepus) (Indică inexistența ființei sau a lucrului desemnat de substantivul pe care îl determină) Niciun zgomot, nicio adiere nu se simte. – Nici + un, o (art. nehot.).

*nici o2 conjcț. + num. (n-am ~ soră, nici mai multe)

*nici o1 adv. + art. (nu e proastă și nu e ~ persoană incultă)

*nici un1 adv. + art. (nu e prost și nu e ~ om incult)

*nici un2 conjcț. + num. (n-am ~ frate, nici mai mulți)

nício adj. pr. v. níciun[1]

níciun (ni-ciun / nici-un) adj. pr. m., g.-d. níciunui / niciúnui; f. nício (ni-cio / nici-o), g.-d. níciunei / niciúnei

nici o adj. f., g.-d. nici unei[1]

nici un adj. m., g.-d. nici únui[1]

nicĭ un, nicĭ o saŭ nicĭ-un, nicĭ-o pron. (lat. neque unus, neque una. V. nicĭ). Nimenĭ, nimic: nicĭ un om, nicĭ un lucru, nicĭ unu, nicĭ una. În nicĭ o parte, nicăirĭ.

NULLA DIES SINE LINEA (lat.) nici o zi fără o linie – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercițiul zilnic esențial pentru desăvârșirea măiestriei artistice. Beethoven și Arghezi le-au luat drept deviză.

NULLA POENA SINE LEGE (lat.) nici o pedeapsă fără lege – Principiul legalității pedepsei în dreptul roman.

NULLA REGULA SINE EXCEPTIONE (lat.) nici o regulă fără excepție – Inițial adagiu din dreptul roman. Astăzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogată și contradictorie pentru ca să poată fi supusă unor catalogări sau încadrată în formule rigide.

de nicio culoare expr. deloc.