nichelină definitie

10 definiții pentru nichelină

NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice și a unor piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickeline.
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc din care se execută sârma întrebuințată la fabricarea rezistențelor electrice și unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickéline.
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. Aliaj de nichel, cupru și zinc, din care se face sîrma întrebuințată la fabricarea rezistențelor electrice. ♦ Mineral care conține nichel și arsen.
nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne
nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne
NICHELÍNĂ s.f. 1. Arseniură de nichel naturală. 2. Aliaj de nichel, cupru și zinc, folosit mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. nickeline].
NICHELÍNĂ s. f. 1. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniură naturală de nichel. (< fr. nickéline)
NICHELÍNĂ ~e f. 1) Aliaj de cupru și de nichel (cu adaos de zinc), întrebuințat, mai ales, la fabricarea reostatelor. 2) Arsenură de nichel de culoare roșie-arămie, întrebuințată la extragerea nichelului. /<fr. nickeline
nichelínă f., pl. e (d. nichel). Min. Arseniură naturală de nichel, de coloare roșie.
NICHELÍNĂ (< fr. {s}) s. f. 1. Aliaj de 55% cupru și 45% nichel, uneori cu adaos de zinc, folosit la fabricarea rezistențelor electrice. 2. (MINER.) Arseniură de nichel, cristalizată în sistemul hexagonal; are culoarea roșie-arămie, urma brună-neagră și luciul metalic. Poate servi la extragerea nichelului.

nichelină dex

Intrare: nichelină
nichelină substantiv feminin