NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui metal, pe cale electrochimică, cu un strat subțire de nichel.

NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. Acoperit cu un strat de nichel. Era un revolver frumos... Gloanțele nichelate parcă rîdeau în deschiderea butoiașului. SADOVEANU, O. VIII 244. Barul era alb, lăcuit, geometric; numai lemn lustruit și metal nichelat. C. PETRESCU, C. V. 307.

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelá vb., ind. prez. 1 sg. nicheléz, 3 sg. și pl. nicheleáză

NICHELÁ vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică un metal cu o pojghiță subțire de nichel. [Cf. fr. nickeler].

NICHELÁ vb. tr. a acoperi un metal cu un strat subțire de nichel. (< fr. nickeler)

A NICHELÁ ~éz tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de nichel; a spoi cu nichel. /<fr. nickeler

nikelà v. a acoperi un metal cu un strat de nikel prin galvanoplastie.

* nicheléz v. tr. (d. nichel; fr. nickeler). Spoiesc cu nichel, acoper cu un strat de nichel pin galvanoplastie.