Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru nichel

N├ŹCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenu╚Öiu, lucios, pu╚Ťin oxidabil, maleabil ╚Öi ductil, cu numeroase ├«ntrebuin╚Ť─âri tehnice. ÔÇô Din fr. nickel, germ. Nickel.
N├ŹCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenu╚Öiu, lucios, pu╚Ťin oxidabil, maleabil ╚Öi ductil, cu numeroase ├«ntrebuin╚Ť─âri tehnice. ÔÇô Din fr. nickel, germ. Nickel.
N├ŹCHEL s. n. Element chimic din grupul metalelor feromagnetice, alb-argintiu, inoxidabil, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n tehnic─â, la fabricarea aliajelor de o╚Ťel speciale, a instrumentelor medicale, a tac├«murilor etc. [Jap] a ie╚Öit din curte... duc├«nd cu el, din tot norocul ╚Öi din toat─â bun─âstarea lui de p├«n─â aci, numai zgarda cu pl─âci de nichel de la g├«tu-i. GALACTION, O. I 308. ├Ä╚Öi str├«nse termometrul ├«n tocul de nichel. C. PETRESCU, ├Ä. II 243.
n├şchel s. n.; simb. Ni
n├şchel s. n., simb. Ni
TETRACARBONIL DE N├ŹCHEL s. (CHIM.) nichel-carbon.
N├ŹCHEL s.n. (Chim.) Metal feromagnetic alb-argintiu, inoxidabil, asem─ân─âtor fierului, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea aliajelor de o╚Ťel speciale, a instrumentelor medicale etc. [< fr. nickel, germ. Nickel].
N├ŹCHEL s. n. metal feromagnetic alb-cenu╚Öiu, inoxidabil, asem─ân─âtor fierului, folosit la fabricarea aliajelor de o╚Ťel speciale, a instrumentelor medicale etc. (< fr. nickel, germ. Nickel)
N├ŹCHEL n. Metal feromagnetic alb-argintiu, maleabil ╚Öi ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, ├«ntrebuin╚Ťat la confec╚Ťionarea instrumentelor medicale, a obiectelor de uz casnic, la ob╚Ťinerea unor aliaje cu propriet─â╚Ťi anticorosive etc. /<fr. nickel, germ. Nickel
nikel n. metal alb ca argintul, nu se altereaz─â la aer ╚Öi se tope╚Öte tot a╚Öa de greu ca ╚Öi fierul: dintrÔÇÖ├«nsul se fac instrumente de matematice ╚Öi de chirurgie ╚Öi sÔÇÖacoper metale mai pu╚Ťin dure ╚Öi lucioase.
* nich├ęl n. (germ. nickel, adic─â ÔÇ×NeculaiÔÇŁ, dup─â numele unu─ş geni┼ş al minelor, ├«n credin╚Ťele populare scandinave, dat metalulu─ş de mineri─ş Suedej─ş). Chim. un metal bi- ╚Öi tetravalent de un alb cenu╚Öi┼ş, str─âlucitor, cu fr├«ntura fibroas─â, foarte ductil, foarte maleabil, foarte dur (dar nu c├«t manganezu), ma─ş tenace de c├«t feru, cu densitatea de 8,8 ╚Öi cu greutatea atomic─â de 58,6. E magnetic p├«n─â la 250┬░, adic─â ma─ş pu╚Ťin de c├«t feru. Se tope╚Öte la 1400┬░, adic─â ma─ş u╚Öor de c├«t feru, ╚Öi nu se oxideaz─â de c├«t la temperatur─ş ├«nalte. Se afl─â ├«n natur─â ├«n stare de sulfur─â ╚Öi sulfo-arseniur─â ├«n mare cantitate la Sudbury (Canada) ╚Öi ├Än No┼şa Caledonie. A fost descoperit de Kronstaedt la 1751 ├«n nichelin─â. E foarte ├«ntrebuin╚Ťat ├«n galvanoplastie ╚Öi se aliaz─â u╚Öor cu cele ma─ş multe metale. Aliat cu arama, serve╚Öte la f─âcut monete (gologan─ş, ─şar dup─â 1918 ╚Öi franc─ş).
Ni, simbol chimic pentru nichel.
N├ŹCHEL (< fr., germ. {i}) s. n. Element chimic (Ni; nr. at. 28, m. at. 58,71, p. t. 1.452┬░C, p. f. 2.840┬░C, gr. sp. 8,90), metal alb-cenu╚Öiu, lucios, maleabil ╚Öi ductil, feromagnetic. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de sulfuri, de arseniuri etc. Se extrage prin reducerea cu c─ârbune a oxidului ob╚Ťinut prin pr─âjirea minereului. Formeaz─â combina╚Ťii stabile ├«n starea de valen╚Ť─â 2; este rezistent la ac╚Ťiunea agen╚Ťilor chimici; se folose╚Öte la ob╚Ťinerea unor o╚Ťeluri speciale, a unor aliaje (argentan, alpaca, constantan, nichelin─â etc.) ╚Öi la nichelare. Fin divizat, piroforic, este utilizat drept catalizator ├«n reac╚Ťiile de hidrogenare. A fost descoperit (1751) de chimistul ╚Öi mineralogul suedez Axel F. Cronstedt.

Nichel dex online | sinonim

Nichel definitie

Intrare: nichel
Ni simbol
nichel substantiv neutru (numai) singular