NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Ne- + țărmurit.

NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu are limite, fără margini, imens. O nețărmurită dragoste pentru țară se desprinde din versurile poeților. BENIUC, P. 147. O bucurie nețărmurită îi furnica prin toate mădularele. SADOVEANU, O. V 340. Frunza codrilor nu se clătina și tăcerea neturburată își întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpînire. HOGAȘ, M. N. 165.

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. sg. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

NEȚĂRMURÍT adj. v. imens.

NEȚĂRMURÍT ~tă (~ți, ~te) Care nu are limite; de necuprins; nemărginit; nelimitat. /ne- + țărmurit

nețărmurit a. nemărginit: împărății nețărmurite.

nețărmurít, -ă adj. Rar. Fără țărmurĭ, nemărginit, infinit.

NEȚĂRMURIT adj. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.)