NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Ne- + înfrânt.

NEÎNFRÎ́NT, -Ă, neînfrînți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrînt (ușor). V. invincibil.

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrânt adj. m., pl. neînfrânți; f. sg. neînfrântă, pl. neînfrânte

NEÎNFRÂNT adj. v. imbatabil.

NEÎNFRÂNT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la înfrânt): De ~ care nu poate fi înfrânt; de nebiruit; de neînvins; invincibil. /ne- + înfrânt

NEÎNFRÎNT adj. imbatabil, invincibil, nebătut, nebiruit, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)