NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. (Uneori întărit prin «viu») Neatins, nerănit, nelovit; întreg; teafăr. Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. HOGAȘ, M. N. 184. Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. CREANGĂ, P. 235.

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. sg. nevătămátă, pl. nevătămáte

NEVĂTĂMÁT adj. v. teafăr.

Nevătămat ≠ vătămat

nevătămat a. și adv. întreg și teafăr.

nevătămát, -ă adj. Întreg, neatins, care n’a fost vătămat: viŭ și nevătămat.

NEVĂTĂMAT adj. intact, întreg, neatins, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~.)