NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

NEVREDNICÍE, nevrednicii, s. f. Lipsă de destoinicie; josnicie.

nevrednicíe (înv.) (ne-vred-) s. f., art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

nevrednicíe s. f. (sil. -vred-), art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

Nevrednicie ≠ vrednicie

nevrednicie f. starea celui nevrednic.

nevrednicíe f. (d. nevrednic). Starea omuluĭ nevrednic.