NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -e, adj. Neputincios (din cauza unei infirmități fizice), incapabil, nevoiaș, neajutorat. Stolnicul Petre, un om de rind, un stolnic, Ce pînă la domnie s-a prefăcut nevolnic... uitat-a cine-a fost. ALECSANDRI, T. II 73. ◊ (Substantivat) Rămîne să-mi iau baba și pe nevolnicul ăsta... și să plecăm. DAVIDOGLU, O. 68. Mai știa, din dovezi trecute, că uneori nevolnicul avea el dreptate. C. PETRESCU, R. DR. 52.

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevólnic adj. m., s. m., pl. nevólnici; f. sg. nevólnică, g.-d. art. nevólnicei, pl. nevólnice

NEVÓLNIC adj., s. v. incapabil, infirm, invalid, necapabil, neputincios, prăpădit, schilod, slăbănog.

nevolnic a. 1. involuntar; 2. neputincios. [Slav. NEVOLĬNŬ, fără voie]. ║ m. invalid, infirm: până la domnie s’a prefăcut nevolnic AL.

nevólnic, -ă adj. (vsl. nevolĭnŭ, neliber, fără voĭe; bg. sîrb. nevolnik, nevoĭaș, rob; rus. nevólĭnik, rob, nevólĭnyĭ, involuntar. V. voinic). Infirm, neputincĭos, incapabil.

nevolnic adj., s. v. INCAPABIL. INFIRM. INVALID. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SCHILOD. SLĂBĂNOG.

TELUM IMBELLE SINE ICTU CONIECIT (lat.) aruncă lancea nevolnică fără vlagă – Vergiliu, „Eneida”, II, 544. Lancea aruncată de bătrânul rege Priam împotriva lui Pirus. Lovitură slabă, care nu-și atinge ținta.