NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

NEVOÍT, -Ă, nevoiți, -te, adj. Care este silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; obligat, dator. – V. nevoi.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la pasiv, urmat de un infinitiv sau de o propoziție completivă cu verbul la conjunctiv) A fi silit sau constrîns; a fi obligat, dator. În vremea iernii e nevoit să se acopere cu șube. SADOVEANU, E. 94. Societatea ce se afla aici fusese nevoită a se închide în casă și a căuta distracții în convorbiri. BOLINTINEANU, O. 414. Sinan, trebuind a înainta spre București, era nevoit a trece pe la Călugăreni. BĂLCESCU, O. I 198. 2. Refl. (Învechit și arhaizant) A se sili, a se strădui, a face eforturi, a se trudi, a se căzni. De două luni de cînd se nevoiește el n-a văzut măcar un drac... să se ia la harță cu dînsul. STĂNOIU, C. I. 168. Văzîndu-l păzitorul cum se nevoia a-și scoate calul și căruța din noroi, i se făcu milă de el. ISPIRESCU, L. 374. Nevoindu-se cu silă să se urce pîn’la ea. NEGRUZZI, S. II 6.

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

*nevoít (obligat) adj. m., pl. nevoíți; f. nevoítă, pl. nevoíte

nevoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nevoiésc, imperf. 3 sg. nevoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nevoiáscă

NEVOÍ vb. a constrânge, a forța, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...)

NEVOÍ vb. v. canoni, căzni, cere, chinui, comporta, forța, frământa, impune, împotrivi, munci, necăji, necesita, obosi, osteni, pretinde, reclama, rezista, sforța, sili, solicita, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

Nevoit ≠ voit

A NEVOÍ ~iésc tranz. (folosit, mai ales, la pasiv) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a impune; a obliga; a constrânge. /Din nevoie

nevoít, nevoítă, adj. (înv.) chinuit (fizicește), torturat.

nevoì v. a căuta cu anevoie, a se opinti: se nevoiesc în deșert OD.

nevoĭésc v. tr. (d. nevoĭe; bg. nevolĭy). Silesc, constrîng: l-a nevoit să plece. V. refl. Mă silesc, mă opintesc: mult m’am nevoit să ridic peatra!

NEVOI vb. a constrînge, a forța, a obliga, a sili. (Sînt ~ să...)

nevoi vb. v. CANONI. CĂZNI. CERE. CHINUI. COMPORTA. FORȚA. FRĂMÎNTA. IMPUNE. ÎMPOTRIVI. MUNCI. NECĂJI. NECESITA. OBOSI. OSTENI. PRETINDE. RECLAMA. REZISTA. SFORȚA. SILI. SOLICITA. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.