NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.

NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.

NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Învechit) 1. Trebuință, necesitate, nevoie (1). Caracterul ajutoarelor ce trebuiesc date [muncitorilor] este arătat prin natura nevoințelor. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. 2. Dificultate, greutate, piedică, nevoie (2). Erau deprinși cu tot felul de nevoințe. STĂNOIU, C. I. 159.

nevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe

nevoínță s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe

NEVOÍNȚĂ s. v. belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.

NEVOÍNȚĂ ~e f. înv. 1) v. NEVOIE. 2) Caracterul a ceea ce este greu de realizat; greutate; dificultate. /nevoie + suf. ~ință

nevoínță f., pl. e. Anevoință, dificultate.

nevoință s. v. BELEA. BUCLUC. CAZNĂ. CERINȚĂ. CHIN. DANDANA. DIFICULTATE. EFORT. EXIGENȚĂ. FORȚARE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. IMPERATIV. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. LIPSĂ. MIZERIE. MUNCĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECESITATE. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBLIGAȚIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. OSTENEALĂ. PACOSTE. PIEDICĂ. POCINOG. PRETENȚIE. RĂU. SĂRĂCIE. SFORȚARE. SILINȚĂ. STAVILĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. SUPĂRARE. TREBUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.