NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) Care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași -e, adj. 1. Lipsit de mijloace materiale; sărac, mizer. Imprimate făcute pentru firme nevoiașe rău platnice. PAS, Z. I 304. O femeie nevoiașă... veni la schit. GALACTION, O. I 317. Averea și-a făcut-o împrumutînd pe oamenii nevoiași și luîndu-le dobînzi îngrozitoare. DEMETRESCU, O. 137. ◊ (Substantivat) Găsea de cărat lemne nevoiașilor din alte străzi și oamenii îl căutau. DUNĂREANU, CH. 18. ♦ Sărăcăcios, prăpădit. Tot frămîntîndu-se cu firea ca să afle că ce ar putea să fie în nevoiașul acela de tron, își amăra viața. ISPIRESCU, U. 95. 2. Lipsit de vlagă; neajutorat, nepriceput, incapabil, becisnic. Bătrînul avea niște cai, cam nevoiași. PREDA, Î. 115. Se văzu mic și nevoiaș pe lîngă frate-său. VISSARION, B. 14. ◊ (Substantivat) Nevoiașul la toate Zice că nu poate. PANN, P. V. I 104.

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiáș adj. m., pl. nevoiáși; f. sg. nevoiáșă, pl. nevoiáșe

NEVOIÁȘ adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.

NEVOIÁȘ adj., s. 1. adj., s. v. sărac. 2. adj. v. biet.

NEVOIÁȘ adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

Nevoiaș ≠ avut, bogat, înstărit

NEVOIÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care nu dispune de mijloace de existență; sărac; sărman; mizer. /nevoie + suf. ~aș

nevoiaș m. 1. cel ce se află în nevoie, sărac; 2. infirm, neputincios: omul nevoiaș se înneacă pe uscat PANN.

nevoĭáș, -ă adj. (d. nevoĭe și suf. aș; ung. nevolyás, nyavalyás). Care are multe nevoĭ, sărac neputincĭos: om nevoĭaș, populațiune nevoĭașă. – În est nevoĭeș.

nevoiaș adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

nevoiaș adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG.

NEVOIAȘ adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam. fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~.) 2. adj. biet, nenorocit, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un țăran ~; ~ul de mine!)