NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit; p. ext. (fig.) veșnic, etern. – Ne- + veștejit.

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. sg. neveștejítă, pl. neveștejíte

NEVEȘTEJÍT adj. v. neofilit.

NEVEȘTEJIT adj. neofilit, proaspăt.