nevastă definitie

16 definiții pentru nevastă

NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.
NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.
NEVÁSTĂ, neveste, s. f. (Popular) 1. Femeie măritată; p. ext. femeie. Nevasta stătu pe gînduri, cumpănind în sine adevărurile. SADOVEANU, B. 52. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă. EMINESCU, O. I 84. Multe fete și neveste Fură inimi făr’de veste! ALECSANDRI, P. I 90. 2. (Urmat de obicei de o determinare) Soție. Nevasta învățătorului... sări în picioare de pe patul pe care ședea. DUMITRIU, N. 125. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț în care totuși se simțea amărăciunea. REBREANU, R. I 58. Așa cum e săracă ea, Aș vrea s-o știu nevasta mea. COȘBUC, P. I 118. Că bine zici tu, nevastă, răspunse barbatu-său. CREANGĂ, P. 15. ◊ Expr. A lua de nevastă = a lua în căsătorie. – Pl. și: (învechit) nevesti (ALECSANDRI, T. II 185).
nevástă s. f., g.-d. art. nevéstei; pl. nevéste
nevástă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. nevésti-mii (-tii, -sii)
nevástă s. f., g.-d. art. nevéstei; pl. nevéste
nevástă-mea (-ta, -sa) s. f. + adj. pron. g.-d. art. nevésti-mii (-tii, -sii)
NEVÁSTĂ s. v. soție.
NEVÁSTĂ s. v. femeie, mireasă.
nevástă (nevéste), s. f.1. (Înv.) Logodnică. – 2. Soție, femeie măritată. – 3. Femeie. – Megl. niveastă, mr. nveastă. Sl. nevĕsta (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 216), cf. bg., slov., ceh., rus. nevĕsta, sb. nevjesta, pol. niewiesta. Uz general (ALR, I, 270). – Der. nevăstuică, s. f. (Zool., Mustela vulgaris), cf. sl. nevĕstuka (Miklosich, Lexicon,424), nume care s-ar explica drept un eufemism superstițios, cf. bg. nevĕstulka (› mr. nivistul’e, megl. nivistul’ ca), sb. nevjestica, ngr. νυμφίτσα (› mr. nifiță), mag. memjét, it. donnola, fr. bellette, sp. comadreja, port. doninha, v. engl. fairy; nevesti, vb. (înv., a (se) căsători).
NEVÁSTĂ ~éste f. 1) pop. Persoană de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; soție. A lua de ~. ◊ A cere de ~ a face propunere de căsătorie. 2) pop. Femeie măritată. [G.-D. nevestei] /<sl. nevĕsta
nevastă f. femeie măritată. [Vechiu-rom. nevastă, mireasă, noră = slav. NEVĬESTA, logodnică, noră: în limba modernă sensul vorbei s’a generalizat].
nevástă f., pl. este (vsl. bg. rus. nevĭesta). Vechĭ. Mireasă. Azĭ. Soție, femeĭe legată de bărbat pin căsătorie.
NEVASTĂ s. soție, (rar) doamnă, (astăzi rar) soață, (înv. și pop.) muiere, (pop.) boreasă, dînsa (art.), femeie, (înv.) damă, madamă, soț, (fam.) babă, consoartă, jumătate, pereche.
nevastă s. v. FEMEIE. MIREASĂ.
să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere

nevastă dex

Intrare: nevastă
nevastă substantiv feminin