nevăstuică definitie

13 definiții pentru nevăstuică

NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung, suplu și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.
NEVĂSTÚICĂ1, nevăstuici, s. f. (Regional) Nevestică. Nevăstuica lui Petrea rînduia pe măsuța cu trei picioare crapul la proțap. SADOVEANU, O. VIII 165. Nevăstuica trece iute, torcînd lîna din fuioare. ALECSANDRI, P. III 64. Maică, măiculița mea, Să-mi ții nevăstuica bine Cu colac și cu smochine. ȘEZ. II 7. – Pl. și: nevăstuice (ALECSANDRI, P. P. 36).
NEVĂSTÚICĂ2, nevăstuici, s. f. Animal de pradă, cu trupul zvelt, subțire, acoperit cu blană roșcată pe spinare și albă pe pîntece, care atacă păsările de casă, uneori și animale mai mari (Mustela nivalis). O nevăstuică albă, cu cravată castanie, m-a privit o clipă cu ochișori de rubine. SADOVEANU, A. L. 190. Sare pe fag nevăstuica, privind cu mirare la mine. COȘBUC, P. II 63. – Pl. și: nevăstuice (ODOBESCU, S. III 185).
nevăstúică (-tui-) s. f., g.-d. art. nevăstúicii; pl. nevăstúici
nevăstúică s. f. (sil. -tui-), g.-d. art. nevăstúicii; pl. nevăstúici
NEVĂSTÚICĂ s. (ZOOL.; Mustela nivalis) (reg.) măriuță, nevestea, neviscă.
NEVĂSTÚICĂ ~ci f. Mamifer de pradă, de talie mică, asemănător cu hermina, având corpul alungit și mlădios, picioare scurte, blană moale, roșcată vara și albicioasă iarna. /nevastă + suf. ~uică
nevăstuică f. Zool. mic mamifer carnivor, mare distrugător de șoareci și de găini (Mustela). [Slav. NEVĬESTŬKA: lit. mică mireasă, animalul fiind foarte nostim (cf. sinonimul fr. belette, lit. frumușica, și it. donnola, nevăstuică, lit. coconiță)].
nevăstúĭcă f., pl. ĭ și e (dim. d. nevastă; vsl. nevĭestŭka, nevăstuĭcă [femeĭe și animal mustelid], bg. nevĭestulka). Nevestică. Helge, un animal mustelid mic alb (mustéla vulgáris).
NEVĂSTUICĂ s. (ZOOL.; Mustela nivalis) (reg.) măriuță, nevestea, neviscă.
nevăstuică Animalul numit astfel poartă în diverse limbi nume derivate de la „femeie” (it. donnola, gr. νυμφίτσα, magh. hölgy etc.), deci legătura cu nevastă este indiscutabilă. Dar formația mai cere precizări. TDRG și DLR socotesc că este un diminutiv format în românește de la nevastă; DU trimite la v. sl. нeвѣcткa, dar acesta ar fi putut servi numai de model; mai bine inspirat, Seriban trimite la bg. нeвecmyлкa (transcrie însă greșit: neviestulka) și este urmat de Ciorănescu. Forma bulgară seamănă mult mai bine cu cea românească. Dar de ce să admitem originea slavă și nu formarea în românește? Pentru că la noi nevastă înseamnă numai „soție”, cel mult „femeie măritată”, precizare de care numele animalului nu avea deloc nevoie, pe cînd în limbile slave se poate porni de la sensul de „femeie tînără”. Să-mi fie îngăduit să vorbesc aici și de echivalentul latin mustela, rămas fără explicație în dicționarele etimologice. Mi se pare neîndoios că e derivat diminutiv de la adjectivul mustus „tînăr”, de unde avem pe must.
NEVĂSTÚICĂ (< nevastă) s. f. (ZOOL.) Mamifer carnivor, mustelid, cu botul ascuțit și picioare scurte, cu corpul suplu, a cărui lungime variază între 11 și 26 cm și coada de 5 cm, cu blană brună vara și alburie iarna (Mustela nivalis). Este un animal vioi și ager; trăiește în America de Nord, N Africii, Asia și Europa.

nevăstuică dex

Intrare: nevăstuică
nevăstuică substantiv feminin
  • silabisire: -tui-