NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

NEVẤRSTNIC, -Ă, nevârstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Ne- + vârstnic.

NEVÎ́RSTNIC, -Ă, nevîrstnici, -e, adj. Care e în vîrsta copilăriei; care n-a ajuns încă matur; minor; tînăr. Copii nevîrstnici... au venit să învețe. GHICA, A. 791. ◊ (Substantivat) Lăsat-ați vatră și ogor... Iar pe nevîrstnici și bunici Lăsat-ați bir, podvezi, nevoi. NECULUȚĂ, Ț. D. 101. – Variante: nevî́rsnic, -ă (VĂCĂRESCU, P. 47), nevrî́snic, -ă (NEGRUZZI, S. II 145), nevrî́stnic, -ă adj.

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnic adj. m. (sil. mf. -vârst-), pl. nevârstnici; f. sg. nevârstnică, pl. nevârstnice

NEVÂRSTNIC adj. 1. mic, tânăr, (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic, (fig.) necopt. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. minor, (înv.) minorean. (Persoană ~.)

NEVÂRSTNIC ~că (~ci, ~ce) (negativ de la vârstnic) Care nu a devenit încă matur. /ne- + vârstnic

nevârstnic a. și m. minor.

NEVÎRSTNIC adj. 1. mic, tînăr, (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. minor, (înv.) minorean. (Persoană ~.)