Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru neuroleptic

NEUROL├ëPTIC, -─é, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] ÔÇô Din fr. neuroleptique.
NEUROL├ëPTIC, -─é, neuroleptici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substan╚Ť─â) cu efect sedativ asupra sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] ÔÇô Din fr. neuroleptique.
neurol├ęptic1 (ne-u-) adj. m., pl. neurol├ęptici; f. neurol├ęptic─â, pl. neurol├ęptice
neurol├ęptic2 (ne-u-) s. n., pl. neurol├ęptice
neurol├ęptic adj. m. (sil. ne-u-), pl. neurol├ęptici; f. sg. neurol├ęptic─â, pl. neurol├ęptice
neurol├ęptic s. n. (sil. ne-u-), pl. neurol├ęptice
NEUROL├ëPT├ŹC s. v. neuroplegic.
NEUROL├ëPTIC, -─é adj., s.n. (Medicament) care are efect sedativ, f─âr─â ac╚Ťiune narcotic─â; neuroplegic. [< fr. neuroleptique, cf. gr. neuron ÔÇô nerv, lepsis ÔÇô fixare].
NEUROLÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu un puternic sedativ asupra sistemului nervos; neuroplegic. (< fr. neuroleptique)
NEUROL├ëPTIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival (despre medicamente, substan╚Ťe) Care are efect sedativ asupra sistemului nervos. [Sil. ne-u-] /<fr. neuroleptique
NEUROLEPTIC s. (FARM.) neuroplegic.
NEURO- (NEVRO-) ÔÇ×nerv, ╚Ťesut nervos, nervur─â, nerva╚ŤieÔÇŁ. ÔŚŐ gr. neuron ÔÇ×nervÔÇŁ > fr. neuro- ╚Öi nevro-, it. nevro-, germ. neuro-, engl. id. > rom. neuro- ╚Öi nevro-. Ôľí ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu biologia sistemului nervos; ~biotaxie (v. bio-, v. -taxie), s. f., 1. Teorie care d─â o explica╚Ťie biologic─â modului de dezvoltare, migrare ╚Öi a╚Öezare a neuronilor. 2. Acumulare treptat─â, ├«n filogenez─â, de neuroni cu aceea╚Öi func╚Ťiune, ├«n acela╚Öi loc din sistemul nervos central. 3. Mod de constituire a centrilor nervo╚Öi; ~blast (v. -blast), s. n., celul─â nervoas─â embrionar─â; ~cel (v. -cel1), s. n., ansamblu de cavit─â╚Ťi ╚Öi ventricule ├«n sistemul nervos central primitiv; ~chirurgie (v. chir/o-, v. -urgie), s. f., disciplin─â medical─â care se ocup─â cu interven╚Ťiile pe sistemul nervos; ~cit (v. -cit), s. n., celul─â nervoas─â; ~crinie (v. -crinie), s. f., 1. V─ârsare a unei secre╚Ťii interne ├«ntr-un ╚Ťesut sau organ nervos. 2. Proprietate secretorie pe care o au unele celule nervoase; ~doc (v. -doc1), s. n., parte a nervului care st─â ├«ntr-un canal osos; ~endocrin (v. endo-, v. -crin), adj., care apar╚Ťine sistemelor nervos ╚Öi endocrin; ~endocrinologie (v. endo-, v. crino-2, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â rela╚Ťiile dintre sistemul nervos ╚Öi cel endocrin; ~fil (v. -fil1), adj., (despre toxine) care se fixeaz─â ├«n mod electiv pe sistemul nervos; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., ac╚Ťiune de protejare a sistemului nervos; ~fiziolog (v. fizio-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n neurofiziologie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul fenomenelor normale ale diferitelor forme de activitate nervoas─â; ~fonie (v. -fonie1), s. f., emitere a unor ╚Ťipete determinate de un spasm al mu╚Öchilor respiratori; ~gen (v. -gen1), adj., de origine nervoas─â; ~glie (nevroglie) (v. -glie), s. f., ╚Ťesut conjunctiv care intr─â ├«n structura sistemului nervos; ~lem─â (v. -lem─â1), s. f., neurilem─â*; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., (medicament) cu ac╚Ťiune sedativ─â, nu ╚Öi narcotic─â; sin. neuroplegic; ~limf─â (v. -limf─â), s. f., lichid cefalorahidian; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., proces de descompunere a sistemului nervos; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n neurologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul sistemului nervos; ~mer (v. -mer), s. n., segment embrionar al creierului sau al m─âduvei spin─ârii; ~mielopatie (v. mielo-, v. -patie), s. f., boal─â a m─âduvei spin─ârii; ~oftalmologie (v. oftalmo-, v. -logie1), s. f., studiu al tulbur─ârilor oftalmologice datorate leziunilor nervoase; ~patie (nevropatie) (v. -patie), s. f., tulburare a func╚Ťiilor sistemului nervos central; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n neuropatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplin─â medical─â care se ocup─â cu studiul bolilor sistemului nervos; ~pil (v. -pil2), s. n., re╚Ťea de fibre sub╚Ťiri amielinice, care str─âbate ├«ntregul sistem nervos central; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., protoplasm─â care umple intersti╚Ťiile dintre fibrele celulelor nervoase; ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de ├«nlocuire a unor p─âr╚Ťi ale nervilor periferici cu ajutorul unor omogrefe prelevate din m─âduva spin─ârii; ~plegic (v. -plegic), adj., s. n., neuroleptic*; ~plegie (v. -plegie), s. f., diminuare sau dispari╚Ťie a tonusului sistemului nervos; ~por (v. -por), s. m., deschidere terminal─â a tubului neural embrionar; ~praxie (v. -praxie), s. f., dependen╚Ťa mi╚Öc─ârilor corpului de buna func╚Ťionare a sistemului nervos; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplin─â medical─â care se ocup─â cu studiul bolilor nervoase; ~psihiatru (v. psih/o-, v. -iatru), s. m., specialist ├«n neuropsihiatrie; ~psiholog (v. psiho-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n neuropsihologie; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fenomenele psihice ├«n corela╚Ťie cu sistemul nervos central; ~ptere (nevroptere) (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu metamorfoz─â complet─â, cu aripile membranoase str─âb─âtute de numeroase re╚Ťele de nervi; ~pteris (v. -pteris), s. m., plant─â fosil─â caracteristic─â pentru carbonifer ╚Öi permian, cu frunze mari ╚Öi cu foliole fixate ├«ntr-un singur punct; ~rafie (v. -rafie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de suturare a unui nerv; ~tom (v. -tom), s. n., instrument medical utilizat ├«n neurotomie; ~tomie (nevrotomie) (v. -tomie), s. f., sec╚Ťionare chirurgical─â a unui nerv periferic; ~tonic (v. -tonic), adj., s. n., (medicament) care fortific─â sistemul nervos; ~traumatologie (v. traumato-, v. -logie1), s. f., studiu al leziunilor traumatice ale sistemului nervos; ~trop (v. -trop), adj., s. m., (virus, toxin─â, germen) cu afinitate pentru ╚Ťesutul nervos; ~zom (v. -zom), s. m., mitocondrie a celulelor nervoase.

Neuroleptic dex online | sinonim

Neuroleptic definitie

Intrare: neuroleptic
neuroleptic adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: ne-u-