NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

NEURÍNĂ s. f. Substanță organică toxică, care se găsește în materiile intrate în putrefacție.

neurínă (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

neurínă s. f. (sil. ne-u-), g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

NEURÍNĂ s.f. Substanță toxică de natură organică, care se găsește în materiile intrate în putrefacție. [Var. nevrină s.f. / < fr. neurine].

NEURÍNĂ s. f. substanță organică toxică în materiile intrate în putrefacție. (< fr. neurine)

NEURÍNĂ f. Substanță organică toxică existentă în materiile intrate în putrefacție. [Sil. ne-u-] /<fr. neurine