NETRECÚT, -Ă, netrecuți, -te, adj. (Rar; uneori precedat de prepoziția «de») Peste care nu se poate trece, imposibil de trecut. Astupați cărări și drumuri... Puneți stăvili netrecute sus din ceruri pînă jos. ALECSANDRI, P. III 237.

netrecút, netrecútă, adj. (înv. și pop.) 1. (despre locuri, drumuri, obstacole) care nu este sau nu poate fi străbătut, peste care nu se poate trece. 2. care nu trece niciodată; veșnic, permanent. 3. (în sintagme) netrecut prin școală = analfabet, incult.