Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru netrebnicie

NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Ticăloșie, răutate; (concretizat) faptă netrebnică (1).
netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile
netrebnicíe s. f. (sil. -treb-), art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile
NETREBNICÍE s. v. ticăloșie.
NETREBNICÍE s. v. incapacitate, ineficacitate, ineficiență, inutilitate, neputință, slăbiciune, zădărnicie.
NETREBNICÍE ~i f. Fel de a fi al celui netrebnic; comportare de om netrebnic; nemernicie; josnicie. /netrebnic + suf. ~ie
netrebnicíe, netrebnicíi, 1. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. 2. (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință. 3. (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă. 4. (înv.) nebunie. 5. (reg.) cusur, viciu.
netrebnicie f. starea celui netrebnic.
netrebnicíe f. Defectu de a fi netrebnic.
NETREBNICIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie.
netrebnicie s. v. INCAPACITATE. INEFICACITATE. INEFICIENȚĂ. INUTILITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE. ZĂDĂRNICIE.

netrebnicie definitie

netrebnicie dex

Intrare: netrebnicie
netrebnicie substantiv feminin
  • silabisire: -treb-