netot definitie

13 definiții pentru netot

NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.
NETÓT1, -OÁTĂ, netoți, -oate, adj. Redus la minte, fără minte, neghiob, prostănac, prost, smintit. Ce stai, mîndruță, la poartă, Ori ești proastă și netoată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ (Substantivat) Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! COȘBUC, P. I 118. Într-a păpușilor țară Mulți netoți pe bani se-nsoară. ALECSANDRI, T. I 96.
NETÓT2, -OÁTĂ, netoți, -oate, s. m. și f. (Învechit) Persoană aparținînd unui grup de țigani nomazi care trăia prin Ungaria și Transilvania. Jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174. Netoți, oameni fără casă și fără șatră, nomazi, umblau în cîrduri, cu capul gol. GHICA, S. XII.
netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte
netót adj. m., s. m., pl. netóți; f. sg. netoátă, pl. netoáte
NETÓT adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.
Netot ≠ inteligent, mintios
NETÓT ~oátă (~óți, ~oáte) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; nerod; tâmp; tont; nătâng; năuc; stupid. /ne- + tot
netot a. și m. idiot: mintea mi-i seacă, gândul netot EM. [Lit. neîntreg (cf. lipsit)].
netoți m. pl. clasă de țigani unguri nomazi, despletiți și nepieptănați, cari furau și mâncau mortăciuni.
netót, -oátă adj. (ne- și tot, adică „neîntreg, incomplet, neom”). Idiot, tâmp. M. pl. Un fel de Țiganĭ ungureștĭ nomazĭ care furaŭ și mîncaŭ și mortăcĭunĭ și care aŭ fost alungațĭ din Transilvania din ordinu luĭ Iosif II și aŭ fost robițĭ la noĭ pe la 1800. – La Olt nătot (Iov. 236). V. Țigan.
NETOT adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motoloz, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

netot dex

Intrare: netot (adj.)
netot adjectiv
Intrare: netot (s.m.)
netot substantiv masculin