NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. Suprafață întinsă, plană, netedă (1). M-am hotărît, în sfîrșit, să mă urnesc din nămolul cleios și să ies, cît mai degrabă, la neteziș. CAZABAN, V. 79. Vremea din moșoroi face neteziș. DELAVRANCEA, S. 214. E un joc fermecător de scîntei pe netezișul alb, poleit de soare. VLAHUȚĂ, O. A. 385.

netezíș (rar) s. m., pl. netezíșuri

netezíș s. n., pl. netezíșuri

NETEZÍȘ s. v. netezime.

neteziș n. întindere, suprafață: netezișul apelor.

netezíș n., pl. urĭ (d. neted). Loc neted.

NETEZIȘ s. netezime. (~ unei suprafețe.)