netemeinicie definitie

8 definiții pentru netemeinicie

NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.
NETEMEINICÍE, netemeinicii, s. f. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. – Ne- + temeinicie.
netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei
netemeinicíe s. f. (sil. -mei-), art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei
NETEMEINICÍE s. 1. v. falsitate. 2. slăbiciune, (fig.) șubrezenie. (~ argumentelor cuiva.)
netemeinicie f. lipsă de temeiu.
netemeĭnicíe f. Lipsă de temeĭnicie.
NETEMEINICIE s. 1. falsitate, inexactitate, neadevăr, neexactitate. (~ unei afirmații.) 2. slăbiciune, (fig.) șubrezenie. (~ argumentelor cuiva.)

netemeinicie dex

Intrare: netemeinicie
netemeinicie substantiv feminin
  • silabisire: -mei-