netăgăduit definitie

9 definiții pentru netăgăduit

NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit.
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială; neîndoios, indiscutabil, sigur, cert. Adunarea... a socotit de netăgăduită datorie, în numele suferințelor patriei, ajutorul și cooperația d-voastră. GHICA, A. 797. Drepturi pozitive și netăgăduite. BĂLCESCU, O. II 262. Netăgăduit este că omul neînvățat e ca un copac neîngrijit. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ Loc. adv. De netăgăduit = incontestabil.
netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte
netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. sg. netăgăduítă, pl. netăgăduíte
NETĂGĂDUÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat.
netăgăduit a. ce nu se poate tăgădui.
netăgăduít, -ă adj. Care nu se poate tăgădui, indiscutabil, incontestabil, cert: succes netăgăduit. Adv. Netăgăduit că e așa.
NETĂGĂDUIT adj. 1. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.)

netăgăduit dex

Intrare: netăgăduit
netăgăduit adjectiv