NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.

NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Ne- + sărătură.

nesărătúră (rar) s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

nesărătúră s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri