NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. Nechibzuit, nesocotit; irațional, nebun, nebunesc. De obicei nu prea eram grijuliu... dovadă escapada mea nesăbuită de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 123. Un trai nesăbuit și sec. VLAHUȚĂ, P. 53. ◊ (Substantivat) Cel ce însă umblă mereu cercînd este un nesăbuit, căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. ISPIRESCU, L. 247.

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. sg. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

NESĂBUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

Nesăbuit ≠ socotit

nesăbuít (nesăbuítă), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință).

NESĂBUÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de chibzuință; nesocotit; nechibzuit. Faptă ~tă. /cf. ung. szabadni

nesăbuit a. nesocotit, nebun: glume, plăceri nesăbuite. [Origină necunoscută]. ║ m. nebun: un nesăbuit căruia trebuie să-i lipsească vr’o doagă ISP.

nesăbăduít (est) și nesăbuít (vest), -ă adj. (ne-, nu și ung. szabad, slobod, permis, szabadni, a fi permis). Nesocotit, nebunesc: cheltuĭelĭ nesăbuite. Nebun smintit: om nesăbuit. Subst. Om nesăbuit. Adv. Cu nesăbuință.

NESĂBUIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)