NESĂBUÍRE s. f. (Rar) Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

NESĂBUÍRE s. f. Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

NESĂBUÍRE s. f. Lipsă de chibzuială; nesocotință, nechibzuință; faptă nesocotită, nebunească.

nesăbuíre (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuírii

nesăbuíre s. f., g.-d. art. nesăbuírii

NESĂBUÍRE s. v. imprudență.

NESĂBUÍRE f. Lipsă de chibzuială; nechibzuință; nesocotință. /Din nesăbuit

NESĂBUIRE s. imprudență, nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesocotință. (A comis o ~.)