NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Ne- + supus.

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. sg. nesupúsă, pl. nesupúse

NESUPÚS adj. v. indisciplinat.

nesupus a. 1. care nu e supus; 2. care nu se supune.

nesupús, -ă adj. Insubordonat, indisciplinat, care nu e supus.

NESUPUS adj. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, recalcitrant. (Ostaș ~.)