NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Ne- + străbătut.

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătút adj. m. (sil. mf. -stră-), pl. nestrăbătúți; f. sg. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

NESTRĂBĂTÚT adj. 1. impenetrabil, nepătruns, nepenetrabil. (Loc ~.) 2. v. neumblat.

nestrăbătut a. prin care nu se poate străbate.

nestrăbătút, -ă adj. Care n’a fost străbătut, neumblat: codri nestrăbătuțĭ.

NESTRĂBĂTUT adj. 1. impenetrabil, nepătruns, nepenetrabil. 2. necălcat, neumblat, (înv. și reg.) săcret. (Drum, loc ~.)