nestrămutare definitie

6 definiții pentru nestrămutare

NESTRĂMUTÁRE s. v. hotărâre.
NESTRĂMUTÁRE s. v. durabilitate, rezistență, soliditate, tărie, trăinicie.
nestrămutare f. starea celui nestrămutat.
nestrămutáre f. Stare de a fi nestrămutat.
NESTRĂMUTARE s. dîrzenie, fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (~ cuiva.)
nestrămutare s. v. DURABILITATE. REZISTENȚĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE.

nestrămutare dex

Intrare: nestrămutare
nestrămutare substantiv feminin