nestatornicie definitie

8 definiții pentru nestatornicie

NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Pref. ne- + statornicie.
NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Ne- + statornicie.
!nestatornicíe (nes-ta-/ne-sta-) s. f., art. nestatornicía, g.-d. nestatornicíi, art. nestatornicíei
nestatornicíe s. f. (sil. mf. -sta-), art. nestatornicía, g.-d. nestatornicíi, art. nestatornicíei
NESTATORNICÍE s. 1. v. instabilitate. 2. instabilitate, nestabilitate, variabilitate. (~ vremii.) 3. v. inconsecvență.
nestatornicie f. 1. lipsă de statornicie: nestatornicia norocului; 2. ușurință de a-și schimba părerea, purtarea.
nestatornicíe f. Lipsă de statornicie, inconstanță, instabilitate: nestatornicia caracteruluĭ, a soarteĭ.
NESTATORNICIE s. 1. instabilitate, mobilitate. (~ unor dune.) 2. instabilitate, nestabilitate, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvență, inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

nestatornicie dex

Intrare: nestatornicie
nestatornicie