nestatornic definitie

10 definiții pentru nestatornic

NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne- + statornic.
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -e, adj. Schimbător. Fulgi nestatornici de lumină aurie cădeau peste mine de pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 73. Era pe la 20 martie, timpul cel mai nestatornic al climei noastre. FILIMON, C. 272. Un geniu sălbatic, prin societate se înnobilează; un duh nestatornic, prin societate se reglementează. BOLLIAC, O. 47.
!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice
nestatórnic adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestatórnici; f. sg. nestatórnică, pl. nestatórnice
NESTATÓRNIC adj. 1. v. mișcător. 2. v. schimbător. 3. (înv.) neașezat. (Un om veșnic ~.) 4. v. inconsecvent. 5. schimbător, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 6. hoinar, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
Nestatornic ≠ statornic, stabil, permanent
nestatornic a. 1. care nu e statornic sau durabil; 2. supus schimbărilor: o fire nestatornică.
nestatorníc, -ă adj. Lipsit de statornicie: om. caracter nestatornic. Nomad instabil: popor nestatornic.
NESTATORNIC adj. 1. instabil, mișcător, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 3. (înv.) neașezat. (Un om veșnic ~.) 4. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Nu poți conta pe el, e tare ~.) 5. schimbător, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 6. hoinar, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gînduri ~.)

nestatornic dex

Intrare: nestatornic
nestatornic adjectiv
  • silabisire: -sta-