Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru nestabilitate

NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Pref. ne- + stabilitate.
NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Ne- + stabilitate.
NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil.
!nestabilitáte (nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art. nestabilitắții
nestabilitáte s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. nestabilității
NESTABILITÁTE s. 1. v. instabilitate. 2. instabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 3. v. inconsecvență.
NESTABILITÁTE s.f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. [< ne- + stabilitate].
nestabilitate f. lipsă de stabilitate.
NESTABILITATE s. 1. instabilitate, precaritate. (~ în echilibru.) 2. instabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvență, inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

Nestabilitate dex online | sinonim

Nestabilitate definitie

Intrare: nestabilitate
nestabilitate substantiv feminin
  • silabisire: -sta-