NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Ne- + stăvilit.

NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit; care nu poate fi oprit; năvalnic. (Adverbial) Voi cei mai buni, mîndria țării, Înaintați nestăvilit Spre țărmul zilelor de aur De-atîtea secole rîvnit! FRUNZĂ, Z. 41.

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilít adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăvilíți; f. sg. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

NESTĂVILÍT adj. 1. v. impetuos. 2. v. nepotolit. 3. v. dezlănțuit.

nestăvilit a. 1. neoprit; 2. fig. irezistibil: acel nestăvilit farmec OD.

NESTĂVILIT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 2. nepotolit, (pop.) neogoit. (Dor ~.) 3. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, tumultuos. (Într-un ritm ~.)