Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru nesomn

NESÓMN s. n. Lipsă de somn, insomnie. ♦ Stare de veghe; p. ext. oboseală pricinuită de starea de veghe. – Pref. ne- + somn.
NESÓMN s. n. Lipsă de somn, insomnie; p. ext. oboseală pricinuită de starea de veghe. – Ne- + somn.
NESÓMN s. n. Lipsă de somn, neputință de a dormi; insomnie; p. ext. oboseală, epuizare fizică pricinuită de lipsa de somn. În pieptul lui Daniil clocoteau cuvinte arzătoare; toată turburarea lui din nopți de nesomn... sta gata să se reverse. SADOVEANU, M. 113. Își va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte. C. PETRESCU, Î. I 4. Nu-și mai simțea nici mîna umflată, nici foamea, nici nesomnul. POPA, V. 327.
nesómn s. n.
nesómn s. n.
NESÓMN s. 1. trezie, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. v. insomnie.
Nesomn ≠ somn
NESÓMN n. (negativ de la somn) Oboseală cauzată de timpul nedormit. /ne- + somn
nesómn n., pl. urĭ. Nedormire, veghere, lipsă de somn, insomnie.
NESOMN s. 1. trezie, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. (MED.) insomnie, (înv. și pop.) nedormire. (Suferă de ~.)

Nesomn dex online | sinonim

Nesomn definitie

Intrare: nesomn
nesomn substantiv neutru