nesocotit definitie

2 intrări

21 definiții pentru nesocotit

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti.
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu ține seamă de..., a trece peste...; p. ext. a disprețui, a desconsidera, a ignora. Viață și domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc. BOLINTINEANU, O. 46. Nu nesocoti cuvintele mele. ALECSANDRI, T. 1434.
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. Nechibzuit; imprudent. Să ajungem a putea pedepsi pe acei blestemați de zmei pentru nesocotita lor îndrăzneală. ISPIRESCU, L. 219. Plug, grapă, teleagă... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. O, tu, om nesocotit, La aceasta ai venit, Ca să mă omori pe mine? TEODORESCU, P. P. 117. ◊ (Substantivat) Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. ISPIRESCU, L. 82. 2. Ignorat, desconsiderat, disprețuit; nerespectat. Dispoziție nesocotită. 3. (Învechit) Care nu poate fi socotit, apreciat; nenumărat, nemăsurat. Urma-vom cu ochii cetele nesocotite de arcași și de lănceri? ODOBESCU, S. III 79. Felurimea și mulțimea peștelui este nesocotită. GOLESCU, Î. 110.
nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă
nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nesocoteáscă
NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. disprețui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca.
NESOCOTÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.
NESOCOTÍT adj. v. colosal, enorm, imens, nenumărat.
A nesocoti ≠ a respecta
A NESOCOTÍ ~ésc tranz. (păreri, spuse, dispoziții, legi etc.) A trece în mod intenționat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti
NESOCOTÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la socotit) 1) (despre persoane) Care este lipsit de chibzuință în acțiuni; nesăbuit. 2) Care nu este apreciat; desconsiderat. /ne- + socotit
nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile.
nesocotit a. nechibzuit.
nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu.
nesocotít, -ă adj. Nechibzuit, lipsit de socoteală: om, fapt nesocotit.
NESOCOTI vb. 1. a ignora, a neglija, a omite. (N-a ~ nimic din ce i-ar face plăcere.) 2. a desconsidera, a disprețui, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îi ~?) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a încălca, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (A ~ legea.) 4. a încălca, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)
nesocotit adj. v. COLOSAL. ENORM. IMENS. NENUMĂRAT.
NESOCOTIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)

nesocotit dex

Intrare: nesocoti
nesocoti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nesocotit
nesocotit adjectiv